alegeti si cititi o alta scrisoare pastorala »

Scrisoare pastorală Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul XI(2012), nr. 241 (1 – 15 Noiembrie)


Popas aniversar.


Dragii mei enoriași!
Cu ajutorul lui Dumnezeu, am încheiat zece ani de apariție neîntreruptă a ,,Scrisorii pastorale". Nu știm dacă v-a folosit, într-adevăr, Dumneavoastră și cititorilor de aproape și de departe, dar sperăm că, totuși, fiecare număr a fost o întâlnire cu preotul Dumneavoastră, un schimb de informații și de idei. În fiecare număr ați găsit un cuvânt duhovnicesc necesar întăririi sufletești, în fiecare număr ați găsit analiza unei situații de maximă actualitate, fie din viața bisericească, fie din cea politică sau socială. Cred că ați observat, cu siguranță, că de fiecare dată m-am făcut purtătorul Dumneavoastră de cuvânt și am luat atitudine față de unele abuzuri, nedreptăți sau anomalii din societatea noastră sau din unele instituții ale ei. Nu întotdeauna au făcut plăcere articolele noastre celor vizați. De multe ori ne-am atras dușmănia multora. Din păcate, puțini au observat că am luat atitudine față de probleme, ci nu față de persoane propriu-zise; am luat atitudine în mod constructiv, încercând să punem umărul la mai binele societății și instituției noastre. Am inclus în paginile ,,Scrisorii pastorale" nenumărate lucruri privind direct parohia, comuna și enoriașii noștri, foaia noastră constituindu-se într-o adevărată cronică a parohiei și comunei din ultimul deceniu, dar și un depozitar al informațiilor privind trecutul istoric al acestor locuri. Am căutat să scoatem în evidență, în permanență, că banul, mult-puțin, pe care Dumneavoastră îl dați cu toată bunăvoința și fără nici o constrângere, poate da roade însutite și înmiite. Nu întâmplător am prezentat mereu activitățile misionar-caritabile privind ajutoarele în bani și alimente sau sub alte forme, pe care le-am dat de-a lungul vremii enoriașilor noștri; nu întâmplător v-am ținut la curent cu activitatea culturală și editorială a parohiei noastre. Am folosit banii Dumneavoastră, bani deveniți publici, și am realizat ceva, atât în plan pastoral, cât și în plan cultural. Și Dumneavoastră ați donat pâine și bani celor mai nevoiași ca Dumneavoastră; și Dumneavoastră ați realizat cărți, pe care le-am răspândit până în Australia și Noua Zeelandă. Dacă nu ar fi fost banii Dumneavoastră, toate acestea ar fi rămas vise frumoase. Datorită donațiilor Dumneavoastră, parohia noastră, pierdută printre dealurile Mehedințiului, a devenit cunoscută în lume. De la parohia noastră cumpără cărți nu numai oameni simpli din țară și străinătate, ci și instituții bisericești superioare(patriarhia, multe mitropolii, arhiepiscopii, episcopii, mânăstiri și parohii), cât și instituții de cultură(Biblioteca Academiei Române, biblioteci universitare, biblioteci județene, orășenești, muzee județene, facultăți, seminarii teologice și multe altele). Nu spunem astea spre laudă, ci fiindcă sunt roadele unei judicioase folosiri a banului public și, pe lângă controalele financiare propriu-zise ale autorităților abilitate, trebuie să fie cunoscute aceste lucrări și de către Dumneavoastră, contribuabilii. ,,Scrisoarea pastorală" a fost un sprijin extraordinar în acest sens, fiindcă ea a fost principalul mijloc de comunicare cu Dumneavoastră, cei care nu ați putut veni duminică de duminică la biserică.

Datorită Dumneavoastră și banilor pe care i-ați donat parohiei, am putut să publicăm cărți ale unor scriitori din țară și din străinătate. ,,Scrisoarea pastorală" a încurajat oameni de bine de aproape și de departe, care, an de an, au donat sume uriașe, necesare tipăririi unor cărți atât de necesare zidirii sufletești, pe care vi le-am donat cu prilejul Sărbătorilor Crăciunului în fiecare an. Datorită și acestei ,,Scrisori pastorale", parohia noastră a devenit ca o familie mare, legată sufletește, în care fiecare membru a fost informat din două în două săptămâni de tot ce se petrece în viața parohiei, de tot ce urmează să se facă. Datorită ,,Scrisorii pastorale", fiecare enoriaș al nostru s-a simțit ca o piesă foarte importantă dintr-un mare mecanism, a simțit că nu este singur.

Cu siguranță că s-ar fi putut face mai mult, dar atât am putut. Ne străduim, în continuare, să zidim și să desăvârșim cele cuvenite în catedrala sufletelor noastre, în edificiul măreț al culturii române, în conștiința noastră de români și de creștini ortodocși.

Dumnezeu să ne ajute!

inapoi la lista de titluri »




Ministerul cimitirelor(I).


Am fost informați recent că patriarhia a înființat un nou departament, acela al cimitirelor. Asta înseamnă că la nivelul patriarhiei, apoi al mitropoliilor, arhiepiscopiilor, episcopiilor, poate chiar și al protoieriilor se vor înființa structuri corespunzătoare, cu consilieri, inspectori, directori, secretari etc. Nu cunoaștem temeiurile oficiale, care au stat la baza acestei decizii, dar, probabil, ele au fost destul de solide, dacă s-a ajuns la înființarea acestei structuri.

Cele de mai jos nu sunt decât opiniile unui muritor de rând, unui om aflat sub vremi și, nu în ultimul rând, între ciocan și nicovală. De când se cunosc primele date privind organizarea Bisericii, cimitirele au fost în grija sectorului administrativ. Poate chiar de pe vremea lui Duca Vodă! Faptul că acum s-a simțit nevoia să se înființeze un sector special pentru cimitire în administrația bisericească e, probabil, concluzia sectorului pentru cercetare și dezvoltare. Motive ar fi numeroase. Vom cita câteva, care ni se par mai ,,puternice":

  1. Aparițiile de fantome și strigoi din ultimele decenii au pus probleme serioase autorităților. Vă amintiți că imediat după Revoluție apăruseră fantome la Devesel în Mehedinți. Ziarul local de atunci, ,,Dimineața", apărea în câteva ediții în fiecare zi și abia putea să facă față curiozității publicului. De fapt fantomele, moroii și strigoii au făcut întotdeauna bani buni, au fost o temă proaspătă și savuroasă pentru presă. Vă amintiți, de asemenea, cât s-a vorbit în presă despre strigoii dintr-un sat din județul Constanța și cu câtă grijă era prezentat de televiziune fiecare detaliu al problemei;
  2. Evadările din mai multe cimitire din ultima vreme au fost pe larg analizate în presă și mai ales de televiziuni. Că murea un om pe stradă de foame sau alungat din spital nu era nimic! Că se desființau zeci de spitale, că în unele școli cădeau tavanele pe copii, că mortalitatea de cancer, TBC, SIDA au atins cote nemaiîntâlnite, că otrăvurile de tot felul ne-au invadat alimentele, băuturile și aerul prea puțin interesa. Pentru evadările din cimitire și pentru ce zicea cutare sau cutare analfabet ajuns în etajele de sus ale piramidei sociale era întotdeauna loc suficient;
  3. Construcțiile impunătoare ce s-au făcut în cimitire în ultimii ani sunt o problemă. În special ai lui Ciordel și ai Cioromelei și-au construit cavouri la suprafață, cu turnuri și turnulețe, cu tâmplărie termopan, cu covoare persane, cu televizoare cu plasmă, cu telefon, internet și încălzire centrală. Ei bine, nu avem o evidență clară a acestor construcții, a crucilor de piatră, de mozaic, de marmură și de lemn. Nici nu știm ce scrie pe toate crucile!
  4. Aparițiile unor morți în viața publică în ultima vreme constituie o problemă. Se știe că mulți care au murit în urmă cu ani și ani se mai înghesuie și astăzi pe listele electorale, refuză să renunțe la pensiile, pe care le luau în viață și continuă să le ridice și azi, participă la viața publică, atunci când e vorba de ajutoare și drepturi etc. Nevoia unei structuri oficiale, unor cadre specializate, care să le țină evidența, care să le dea adeverințe că n-au murit de tot sau cam așa ceva e mai mult decât evidentă!
  5. Se zvonește în ultima vreme, pe toate canalele de televiziune, că în curând va fi sfârșitul lumii! Conform învățăturii noastre creștine, la sfârșitul lumii vor învia toți morții din toate timpurile și din toate locurile și trupurile înviate se vor reuni cu sufletele lor și oamenii vor fi iarăși întregi, așa cum au fost în viață pe pământ. Ce ar fi dacă acest zvon ar fi adevărat? Ne-ar surprinde complet descoperiți, fără structurile administrative corespunzătoare, fără personalul specializat pentru înregistrări, evidențe, repartiții etc.

Acestea sunt câteva considerații, care ar fi putut sta la baza înființării sectorului cimitirelor.

Ideea în sine însă este ex-cep-ți-o-na-lă, ge-ni-a-lă, super-pro-duc-ti-vă!

Oricum, chiar dacă acum nu e clar cu ce se vor ocupa oamenii angajați să reprezinte acel sector, în câțiva ani, până se vor clarifica lucrurile, respectivii funcționari - și nu vor fi puțini - ar putea să se conducă după principiul: ,,dacă nu faci nimic, nu te poate acuza cineva că ai făcut ceva!" Păi, nu?

Râdem noi, râdem, dar purceaua-i moartă-n cocină! Din păcate!(Continuare în numărul viitor).

inapoi la lista de titluri »




Măria Ta, Țăran Român(IX)


Dacă cineva nu ar cunoaște din tot ce ai făptuit tu în trecerea ta prin această lume de-a lungul veacurilor decât limba în care ai vorbit, ai cântat, ai plâns și ai iubit și tot te-ar crede genial. Dacă ar citi poveștile și legendele tale, doinele, cântecele și bocetele tale, ar rămâne uimit de înălțimea gândirii, de profunzimea temelor abordate, de arta superioară cu care te exprimi. Prin creațiile tale literare transmise prin viu grai din generație în generație poți să stai pe picior de egalitate alături de mari scriitori și poeți ai lumii. Prin proverbele și zicerile tale cu tâlc concurezi cu marii filozofi și nu te lași mai prejos.

Ai știut să creezi o limbă curată, subtilă, bogată în nuanțe și înțelesuri, o limbă zidită pe cugetare adâncă și îndelungată, asemenea vechilor greci și latini. Ai zidit o limbă, care, dacă ar fi aparținut unui popor mare, precum cel chinez, sau unui popor colonialist și comerciant, precum cel englez, ar fi devenit demult limbă internațională. Multe popoare ar vrea să aibă bijuterii precum Miorița sau Meșterul Manole. Tu le-ai compus în timp ce pășteai oile, ori mergeai încet după plug, ori străbăteai drumul spre hotare, ca să-ți pui acolo pieptul pavăză înaintea dușmanilor. Limba aceasta, comoară sfântă din bătrâni, te-a mângâiat în ceasurile de cumpănă și de jale, te-a însoțit în ceasurile de dragoste și de fericire, ți-a fost alături la muncă, la câmp, în mine, în pădure și oriunde te-au dus pașii.

Ne-ai lăsat nouă Sfânta Limbă Românească, moștenire sacră, s-o ducem mai departe altor și altor generații de urmași. Dacă te-ai face astăzi printre noi, Măria Ta, ai muri de infarct, fără îndoială. Când ți-ai auzi tu limba stâlcită, shimonosită, infectată cu tot felul de țigănisme, turcisme, englezisme, franțuzisme și multe alte isme, te-ai zvârcoli și în mormânt. Să vezi tu unii din scriitorii și poeții neamului ce perle debitează și câte ,,succesuri" dobândesc! Să auzi cum se vorbește la televiziune, în palament, pe la tribune diferite. Ce agramatisme, ce caraghioslâcuri s-au născut din dulcea limbă românească, pe care ne-ai lăsat-o Tu, ne-ai cere dezmoștenirea. Nu ne-ai mai recunoaște de urmași! Ne-ai socoti bastarzi, erori genetice!

Apropo, Măria Ta, Tu chiar mai exiști cu adevărat?

inapoi la lista de titluri »




Sfaturi părintești


Din învățăturile unui bătrân călugăr, selectăm câteva pasaje, socotind că ele răspund nevoilor noastre sufletești. L-am întrebat cum se produc vindecările, ce se întâmplă când cineva vine la el. ,,Eu, omul, nu mă gândesc că aș avea ceva de făcut, eu mă deschid și las Sfântul Duh să curgă prin mine. Nu întreb niciodată omul de ce a venit la mine, ce problemă are, îi simt doar sufletul cât de greu îi este și apoi mă rog. Atât fac, mă rog împreună cu el. Și îi spun că este o mare bucurie atunci când doi se strâng în numele Lui, că atunci și El este cu noi. Pentru mine este o binecuvântare, când cineva îmi deschide ușa chiliei. Eu nu privesc omul intrând la mine, ci pe Dumnezeu în om pătrunzând în chilie. La sfârșit simt cum omul este mai ușor, mai senin. Eu nu trebuie să știu ce greutate purta el, Dumnezeu știe, îmi păstrez doar sufletul deschis și mă rog din toata inima mea. Deci, totul este rugăciunea noastră către Dumnezeu. Uneori îi țin mâinile în ale mele, alteori le pun pe creștetul capului. Uneori simt că este nevoie să mai vină, alteori știu că lucrarea s-a făcut. Și miracolul pentru mine nu îl numesc vindecare, îl numesc trezirea omului în Dumnezeu."

L-am întrebat de ce într-o mulțime agitată, tensionată, nervoasă îmi era mai greu să mă rog și mi-a răspuns: ,,Atât timp cât îl privești pe Dumnezeu ca fiind în afara ta, o să și găsești motive tot în afara ta. Cauza nu sunt cei din jur, ci cum Îl privesti tu pe Dumnezeu. Dacă ai credința nestrămutată că El este în tine, realizezi că nimeni nu poate sta între tine și Dumnezeu. Ca să te rogi, cobori în tine, închizi ochii și în inima ta o să găsești liniștea. Acolo te așteaptă Dumnezeu. Mintea esprima care, fie se deschide și prin gândurile tale Îl lasă pe El să se manifeste în tine, sau tot mintea este cea care te împiedică. Mintea țese labirinturi și uneori se pierde în propria ei țesătură. Dacă lași iubirea din inima ta să îți scalde mintea, o să vezi cum gândurile tale își găsesc singure drumul către Cer."

L-am întrebat de ce se agitau, se luptau oamenii ca să ajungă să ia Lumina la Paști: ,,Te lupți să ajungi mai aproape de Dumnezeu, când ai o teama în tine, o neliniște, o îndoială în ceea ce privește relația ta cu Dumnezeu. Atunci întotdeauna găsești că mai ai ceva de făcut, nu ai făcut destul, mai există încă și acel ceva o să-ți aducă apropierea și cauți și cauți neîncetat. Dar dacă te oprești din zbucium, din frământare, din căutare, îți dai voie să Îl descoperi în tine. Poți trăi o întreagă viață preocupat să Îl cauți în afara ta, dar nu cauți unde trebuie. Lupta exterioară este un semn al luptei din sufletul acelor oameni, aspirația lor, năzuința lor, căutarea lor și acela e modul în care o reflectă.

L-am întrebat cum, după ore petrecute în picioare, într-o poziție în care nu puteai nici să te întorci, el nu dădea nici un semn de oboseală și nu numai aceasta, în jurul lui oamenii erau foarte liniștiți, calmi. Răspândea o vibrație de pace în jur, care linștea mulțimea. Mi-a răspuns: ,,Oboseala vine din lupta ființei cu viața. Când te opui vieții, judecând, criticând, mâniindu-te, pierzi viața din tine și obosești și este și normal, pentru că mergi contra curentului. Iubirea este curgerea vieții. Pacea, liniștea, se obțin când lași viața să curgă prin tine și nu mai opui rezistență la ceva."

alegeti si cititi o alta scrisoare pastorala »

LINK-URI UTILE:


www.bibliaortodoxa.rowww.ziarullumina.ro | www.calendar-ortodox.ro | www.resurse-ortodoxe.ro | www.familiaortodoxa.ro
www.calendarortodox2012.crez.ro | www.crestinortodox.ro | www.lumeacredintei.com | www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox