alegeti si cititi o alta scrisoare pastorala »

Scrisoare pastorală Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul XI(2013), nr. 247 (1 - 15 Februarie)


Iată-mă și derbedeu!


Dragii mei enoriași!
La începutul lui februarie, senatorul Mădălin Voicu a afirmat în repetate rânduri pe două posturi de televiziune naționale, cu transmitere internațională, că ,,preoții ortodocși români sunt niște derbedei, în frunte cu patriarhul Daniel!" Mai spunea stimabilul parlamentar, că dumnealui cunoaște doar trei preoți, care nu sunt derbedei, ci oameni cinstiți și serioși.

Dacă ar fi fost la o discuție între patru ochi, i-aș fi amintit onorabilului vechiul proverb românesc: ,,Țiganul când a ajuns împărat, întâi pe taică-său l-a tăiat!" Totuși, de data aceasta, respectabilul se întrece cu gluma. Îl cunoșteam de mulți ani, mai ales de la Revoluție încoace, de când tot apare destul de frecvent pe ecrane, fiind mereu parlamentar, alesul unei etnii conlocuitoare din țara noastră. Îl admiram pentru felul cum punea problemele, pentru analiza unor situații etc. De multe ori nu m-am putut abține și am zis: ,,-Uite, dom´le, și dintre țigani pot să iasă oameni capabili, dacă beneficiază de educație corespunzătoare!"

Pe fondul unei acute crize economice prin care trece țara, asemenea afirmații sunt foarte dăunătoare imaginii publice a unor oameni și instituții. Dovadă că ultimul sondaj de opinie efectuat de nu știu ce organizație, arăta că încrederea populației României a scăzut în ultimele luni la 66%, de la 80%, cât era în ultimii ani!

Parlamentarul în discuție își baza afirmațiile sale pe faptul că preoții încasează sume prea mari la servicii, că Sfintele Taine și ierurgiile(unele slujbe cum ar fi înmormântările, sfințirile de case etc.) au ajuns ca o marfă, care se vânde, al cărui preț se negociază. Mai spunea parlamentarul respectiv că scandalurile generate în unele parohii de schimbarea abuzivă a unor preoți de către ierarhii lor au dăunat mult imaginii Bisericii și clerului în general.

Domnul Voicu are în parte dreptate, deși exagerează enorm, când spune că toți cei 14.000 – 3 = 13.997 preoți și ierarhi din România, în frunte cu patriarhul, sunt derbedei. Este imposibil să ajungi la o asemenea concluzie, dacă ești cinstit cu tine însuși, cu societatea în general. Nu zic că nu sunt preoți care fac abuzuri și cer taxe enorme pentru serviciile pe care le oficiază, dar sunt și preoți care nu primesc plată pentru servicii. Dumneavoastră s-ar putea să știți vreunul!

Faptul că se fac exagerări în ceea ce privește sumele pretinse de preoți, ar avea o explicație realistă, despre care am mai vorbit în numere mai vechi ale ,,Scrisorii pastorale", dar nimeni nu a luat în seamă. După 1989, Biserica Ortodoxă a intrat într-o adevărată epocă istorică a existenței sale. Libertatea pe care a obținut-o, cât și sprijinul material acordat de stat, indiferent de partidul de la putere sau de guvern, au făcut ca Biserica Ortodoxă Română să-și redimensioneze activitatea. Dacă până în 1989, activitatea ei era în special liturgică, rezumându-se în mare măsură la slujbe și servicii religioase, după 1989, Biserica Ortodoxă Română a înființat și oblăduiește sute de spitale și puncte sanitare, cantine pentru săraci, grădinițe, orfelinate, desfășoară programe sociale pentru persoane și categorii sociale defavorizate, construiește în fiecare sat biserică, reconstruiește sau construiește mânăstiri, tipărește cărți ca niciodată, a înființat numeroase școli de cântăreți, seminarii teologice și facultăți de teologie, și-a extins activitatea în școală, armată, penitenciare și spitale și multe altele. Toate aceste activități costă enorm. Contribuie și statul cu o parte din bani la susținerea lor, dar o bună parte o asigură Biserica. Aceste fonduri ea le adună din contribuțiile și donațiile credincioșilor. Fiecare parohie are o cotă parte la subvenționarea acestor lucrări. În unele eparhii aceste subvenții ajung, așa cum mi se plângea un confrate, la peste 8.000 lei. S-au scumpit enorm lumânările. Într-un comunicat al Patriarhiei Române se spunea că, pe lângă preoții menționați mai sus, mai are cca. 17.000 angajați civili. Aceștia sunt cântăreți bisericești, funcționari de la patriarhie, eparhii, protoierii și mânăstiri. Pe aceștia Biserica îi plătește din fonduri proprii.

Cele expuse mai sus dovedesc că banii solicitați de unii preoți la servicii nu intră, neapărat, în buzunarul preotului respectiv, ci ele acoperă o parte din nevoile parohiei sale și ale Bisericii în general. Totuși, afirmațiile unui parlamentar, cât și sondajele de opinie, ar trebui să dea de gândit mai mult conducătorilor Bisericii noastre. Aparatul birocratic a atins cote fără precedent. Eparhii avem acum aproape în fiecare județ, așa cum s-a înființat și în județul nostru. Dacă înainte aveam două protoierii într-un județ, azi avem cel puțin cinci. Dacă fiecare din cele două protoierii avea 3-4 angajați, azi cele cinci protoierii, ehehe! O armată de consilieri și de inspectori, de alți funcționari încarcă ștatele de plată ale eparhiei. Apare o idee, un proiect, se înființează un departament! Toate aceste funcții sunt chiar absolut necesare? S-au împărțit parohiile și s-au creat nenumărate parohii mici și foarte mici. Teoretic, ele măresc baza de venituri ale eparhiei, dar nu trebuie uitat că populația scade anual într-un ritm îngrijorător, cei capabili de muncă pleacă spre alte zări pentru a-și câștiga pâinea, iar cei rămași îmbătrânesc de la an la an. În școlile teologice a scăzut nivelul de pregătire. Din dorința de a-și completa efectivul necesar de elevi și de studenți, școlile respective au coborât ștacheta foarte mult. Devin studenți teologi foarte mulți din tinerii care au absolvit un liceu. Nu au nici o înclinație spre preoție, dar urmează cu chiu cu vai 2-3 ani la facultate, curs de zi, și apoi se preoțesc. Rămân toată viața niște funcționari oarecare și niște strângători de biruri. Duhul preoției, conștiința misiunii preoțești se formează greu, în timp, mai ales în anii foarte tineri. Să mai adaug și faptul că în multe cazuri se recurge la tot felul de intervenții și favoritisme pentru admitere, pentru absolvire. Se vorbește în culise în multe eparhii și adesea au făcut subiect al unor scandaluri publice practicile unor înalți funcționari eparhiali de a pretinde bani pentru a numi pe cineva într-o parohie!

Toate acestea și altele asemenea fac ca Biserica, în loc să fie mai apropiată de credincioșii ei, să se depărteze, să fie denigrată, iar slujitorii ei huliți. Astăzi preoții sunt ,,derbedei" în frunte cu patriarhul, mâine cine știe cum vor mai fi numiți și batjocoriți! Cine are interesul să se întâmple asta? E dureros de trist, când auzi că în Apus bisericile au rămas mai mult muzee pentru turiști, pentru că credincioșii lor s-au dus spre alte culte, care au fost mai atente față de nevoile spirituale ale lor, sau, pur și simplu, au devenit atei. Avem o tradiție creștină-ortodoxă puternică și o Biserică bimilenară, care a fost alături de credincioșii ei la bine și la rău veacuri de-a rândul. Preotul a fost întotdeauna părintele enoriașilor săi, ci nu ,,derbedeul" pripășit în comunitate. În fața preotului, la scaunul Sfintei Spovedanii, cât și în discuțiile particulare cu preotul, credinciosul și-a deschis sufletul cu încredere, fiindcă a fost convins că preotul este slujitorul lui Dumnezeu pe pământ. Nu trebuie sub nici o formă și indiferent de preț să batjocorim Biserica întemeiată de Mântuitorul pe cruce și pe slujitorii ei, dar nici slujitorii nu trebuie să dea motive enoriașilor ca să-i descalifice! Sfinții Apostoli au fost doar 12 și au cucerit lumea. Este un argument în plus, că nu în mulțimea funcționarilor șade răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu, ci în calitatea prestației! Și analiza ar putea continua!..

inapoi la lista de titluri »




România tainică


Insultele aduse de senatorul Mădălin Voicu preoților și ierarhilor români, alături de alte hule de același tip venite din partea altor indivizi, au determinat pe mulți oameni de bine să ia atitudine. Este acea Românie tainică, răbdătoare și tolerantă, care tratează multe anomalii cu proverbul ,,Mare e grădina lui Dumnezeu!", dar când mârlănia întrece orice limită, ia atitudine fermă și fără echivoc. În acest sens, redăm mai jos articolul scriitorului și omului de cultură Sergiu Găbureac: ,,Am asistat zilele trecute, în direct, la executarea Bisericii Ortodoxe Române la televiziunea unuia dintre cei 21.200 de atei din România. La o populaţie de 19.043.767 locuitori stabili în 2011. Constat atacuri similare pe diverse reţele de socializare. Nu iau în discuţie cifrele vehiculate. False de la un capăt la altul. E suficient să intraţi pe www.patriarhia.ro, pentru a vă lămuri ce a făcut şi ce face instituţia supusă tirului înverşunat. Mă întreb, doar, cui serveşte demolarea principalului factor civilizator al poporului român? După ce acceptăm cu toţii, tacit, trimiterea în derizoriu a învățământului românesc, căscând gura cu satisfacție la tot ce se întâmplă prin wc-urile şcolii româneşti ; după ce altă instituție civilizatoare, cea a corpului medical, este pusă la zid, zi de zi, prin exacerbarea cazurilor de malpraxis prezentate, a venit rândul Bisericii. Nu a Bisericii în ansamblul ei (18 culte în România), ci a Bisericii Ortodoxe Române !

Are Slavici (parcă aud, unii se vor întreba: - Cine-i Slavici ?) o nuvelă ce dă răspuns fără echivoc tuturor celor născuţi pe cracă, Popa Tanda. Mii de preoţi, ca părintele Trandafir, au menţinut şi ridicat, moral, spiritual şi material, poporul român de-a lungul veacurilor. Astfel de modele vii au făcut ca satele şi oraşele României să se dezvolte şi să trăiască în armonie. Au contribuit la civilizarea locurilor unde au păstorit şi răspândit învăţăturile tablelor pentru viaţa cea de toate zilele. Au făcut ca limba şi cultura românească să se păstreze şi să evolueze odată cu vremurile. Din Biserică s-au desprins, de-a lungul timpurilor, celelalte instituţii civilizatoare ale comunităţii: şcoala, biblioteca publică, medicul, agronomul, poliţistul comunitar ...

Mii de preoţi ortodocşi au umplut închisorile comuniste şi mulţi au plătit cu viaţa pentru devotamentul lor faţă de naţie şi convingerile lor religioase. Ne este ruşine, că, în sfârşit, după secole de întârziere, construim şi noi o catedrală a neamului!?! Întregind, astfel, lanţul energetic protector rupt de zeci de ani ! De unde atâta înverşunare şi ură împotriva unei instituţii, care reprezintă însăşi coloana vertebrală a poporului român? Ce ştiu decerebraţii 0,1% despre rolul Bisericii Ortodoxe Române ? Sau, tocmai, pentru că ştiu atacă cu atâta furie. Biserica este poporul în esenţa lui.

Decăderea instituţiilor civilizatoare româneşti a început prin anii '70. Odată cu dedulcirea unor profesori din înaltele şcoli universitare, politehnice, medicale, teologice, administrative. Rezultatul ? Apariţia de rebuturi cu rol civilizator, care dau apă la moară câtimii atee. Dar, de aici, până la anatemizarea factorilor civilizatori e cale lungă. Sunt zeci de mii de apostoli civilizatori, care îşi fac datoria şi în care poporul are deplină încredere. Oameni care sfinţesc locul !

Mergeţi prin aşezările patriei şi veţi constata realitatea dură. În ciuda infrastructurii deficitare, România supraveţuieşte datorită acestor cultivatori şi păstrători de învăţături şi tradiţii.

Preotul, învăţătorul, bibliotecarul, medicul, agronomul sau poliţistul merită din plin respectul nostru. În egală măsură. Ei ne asigură liniştea spirituală, cultura minimală, informaţia necesară, prevenţia sanitară, siguranţa zilei de azi şi de mâine.

Nu discutăm, aici, de cei care au dat cinstea pe ruşine. Uscăturile, care trebuie supuse oprobriului public. De la vlădică până la opincă !

România profundă rezistă, datorită lor, asaltului unor modele de viaţă imorale, pline de ispite. De fapt adevărate antimodele. Culmea, intens mediatizate pe toate canalele de tot felul de canalii.

Toate acestea se petrec în lipsa unei democraţii autentice. Proverbul cu peştele de la cap … este mai valabil ca oricând !"

De astfel de oameni, care să ia atitudine, este nevoie !

inapoi la lista de titluri »




Sfaturi părintești


Selectăm în numărul de față câteva sfaturi ale unui mare duhovnic român, răposatul Părinte Mina Dobzeu. Facem precizarea, pentru cei care nu știu, că Rugăciunea inimii, la care face referire părintele, este o rugăciune foarte simplă și la îndemâna oricui. Aceasta este: ,,Doamne Iisuse Hristoase, milostiv fii mie, păcătosul !" Ea este rostită de călugări și de pustnici, de preoți și de credincioși. Se repetă în gând sau șoptit în permanență și este de mare folos duhovnicesc. Cel care i-a luat interviul Părintelui Mina Dobzeu povestește: ,,Chilia părintelui Mina Dobzeu miroase a tămâie și a mir. Pereții sunt îmbrăcați în icoane și între ele arde neîncetat o candelă. Aerul e subțire și încărcat cu o tăcere smerită. După 91 de ani de credință și rugăciune, după chinurile din temnițele comuniste, părintele stă întins în pat, orb și aproape fără auz. Mâinile îi sunt firave. Mâinile sale, care l-au botezat pe Nicolae Steinhardt în închisoare, care au cioplit troițe și au binecuvântat mii de credincioși. Dar chiar și așa, firav și fără puteri, întreaga sa ființă iradiază bunătate și liniște, iar vorbele sale, pline de înțelepciune și trăire duhovnicească, îți încălzesc inima. Unul dintre cei mai înduhovniciți călugări ai României m-a primit pentru a-mi vorbi despre rugăciunea inimii, pe care o cunoaște îndeaproape. ,,Eu L-am văzut pe Domnul Iisus. Asta mi-a dat putere. Bate la ușa inimii. Lovește cu cuvinte!"

,,- Părinte, v-ați întărit de-a lungul vieții practicând rugăciunea inimii. Ați vorbit despre importanța ei și ați răspândit-o în toată România, în biserici și mânăstiri. De ce ați considerat important să faceți cunoscută această rugăciune, în mod special?"

,,- Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!" Aceasta este rugăciunea inimii, scurtă și simplă, dar cu o mare putere și de mare ajutor. Este o rugăciune de pocăință, adresată Domnului Iisus și e plină de Har și de Adevăr. Porunca este de la Domnul: ,,Privegheați, dar în toată vremea, rugându-vă!". Rugăciunea inimii nu este o taină de care au parte numai preoții, sau o practică ce aparține doar monahilor nevoitori. Este o rugăciune de pocăință, pentru tot creștinul. Prin această rugăciune, omul devine curat cu inima. Rugăciunea inimii îi mântuiește pe cei credincioși, iar monahii cu pravila călugărească se și sfințesc. Domnul o primeste ca o jertfă curată, se bucură de ea și se veselește, iar pe noi rugăciunea aceasta de toate relele ne păzește, ne îmbracă într-o putere de sus, de nebiruit."

,,- Există anumite reguli, pe care e bine să le urmăm, pentru ca ea să fie ascultată?"

,, - Oricine poate spune rugăciunea inimii. E pentru toată lumea. Prima condiție este să te împaci cu ceilalți. Fără pace în inimă față de aproapele tău, nu poți porni să te rogi. În ce privește locul rostirii ei, el poate să fie în biserică sau în odaia ta. În liniște totală, în singurătate sau în cămara inimii tale, indiferent unde te-ai afla. Cum să ne rugăm? Mai întâi zicem Tatăl nostru și apoi, după cum spune Apostolul Pavel, ,,rugați-vă neîncetat!" Există și o parte tehnică a acestei rugăciuni. Stai în genunchi sau pe un scăunel micuț și începem să rostim rugăciunea cu mintea, coborând în inimă. Trebuie să spui rar, în ritmul inimii: ,,Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!" Acestea trebuie zise cu smerenie multă și fără să gândim nimic altceva și fără să ne mișcăm. În felul acesta, primim tărie sufletească și se face simțită lucrarea Harului dumnezeiesc. Ne despătimim, ne izbăvim de vicii: de ură, invidie, nerăbdare, răzbunare, beție, lăcomie, desfrâu sau zgârcenie. Apostolul Pavel spunea: ,,Și Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu știm să ne rugăm cum trebuie, ci însuși Duhul se roagă pentru noi cu suspine negrăite!". Cu timpul, pacea se va așterne în întreaga noastră ființă. Asta trebuie făcut de trei ori pe zi și să nu uităm să coborâm mintea în inimă și la celelalte rugăciuni. Nimeni să nu spună că nu poate duce la capăt sută la sută rugăciunea inimii! Dumnezeu te va primi și cu un sfert din cât ar trebui. Unii poate vă vor spune să nu vă apucați de rugăciunea inimii, până nu vă veți curăti mai întâi de vicii. Eu vă sfătuiesc să începeți, chiar dacă sunteți prinși în mrejele poftelor trupești, căci, treptat, rugăciunea va aduce și despătimirea. E necesar doar să ceri ajutorul lui Dumnezeu și să te rogi cu stăruință."

alegeti si cititi o alta scrisoare pastorala »

LINK-URI UTILE:


www.bibliaortodoxa.rowww.ziarullumina.ro | www.calendar-ortodox.ro | www.resurse-ortodoxe.ro | www.familiaortodoxa.ro
www.calendarortodox2012.crez.ro | www.crestinortodox.ro | www.lumeacredintei.com | www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox