De ce Scoala Duminicala?

Imi aduc aminte ca in copilarie, nu m-a dus nimeni la biserica. Dar stiam ca este acolo si ca duminica "babele" se duc cu regularitate de ceasornic. Mai intram si noi, copiii, la o inmormantare sau cate o pomana... Si la nunti.

Desi nu mergeam de Pasti la biserica, imi aduc aminte ca auzeam mereu toaca. Si apoi, vopsitul oualor era intotdeauna o sarbatoare. Imi aduc aminte Pastele blajinilor si repetarea lui "Hristos a inviat" din nou si din nou.... Si acolo, la "Pastele mortilor" intalneai intregul sat. Si pe cei plecati "la oras", copii, nepoti, etc...

La fel de Craciun. Colindele erau nelipsite....si era un eveniment care din nou implica intregul sat. Te simteai parte din comunitate, cu aceleasi traditii...

Toaca, cozonacii, ouale rosii, colindele, raciturile, toate ne-au ramas in amintire. Pentru emigrantul roman, cea mai grea si trista perioada este perioada sarbatorilor. Nu numai ca esti departe de familie, dar iti lipsesc toate acele obiceiuri care erau parte din viata noastra, din fiinta noastra. Si daca ne uitam cu atentie, toate acestea au de-a face cu credinta noastra crestina...

Nu mergeam la biserica la slujbe dar intram asa cum invatasem in copilarie sa aprind o lumanare si sa spun o rugaciune, invatata tot candva, demult...

Mergand fie cu tramvaiul fie pe jos, la trecerea pe langa o biserica, vedeam oameni facandu-si cruce si murmurand o scurta rugaciune...

Iar atunci cand am crescut am stiut unde sa merg, unde sa-l caut pe Dumnezeu. Si stiam ca este doar unul. Chiar daca la inceput intram numai inaintea unui examen mai greu...

Copiii nostri cresc aici, in Canada. Celor mai multi dintre ei nu le lipseste nimic... Portocale si banane nu mananca numai la Craciun. Au viata plina, alergand intre ore de patinaj, ski, sah si pian, gimnastica si balet... Nu au timp sa se plictiseasca iar in cazul in care exista acest risc, si pentru a fi in rand cu ceilalti copii, majoritatea au cate un PSP, Wii, cate un iPod, celular samd.

Ati ascultat si probabil fredonat impreuna cu ei cate un cantec ascultat la radio. Spre deosebire de noi insa, ei au memorizat versurile si le inteleg. Noi nu suntem familiarizati cu toate versurile acestor cantece. Dar aruncati o privire peste versurile cantecelor lui Lady Gaga sau Katy Perry (ca sa dau doar cateva exemple). Injuraturile sunt ceva trivial, ceva foarte normal, ceva ce face parte din cotidian. Prin intermediul industriei filmului, muzicii si a marketingului copiii nostri sunt expusi nu numai la versuri desucheate ci si la imagini de-a dreptul pornografice. Nu mai exista nici macar frica sau jena de a fi auziti de un adult. In aceste conditii, un parinte care incearca sa atraga atentia la aceste"maruntisuri" isi atrage zambetul condescent al adolescentului si chiar al preadolescentului.... Ati citit textele pe care si le trimit, in care fiecare remarca este urmata de un acronim, si nu de lol ci de un altul, tot din trei litere sau chiar de o injuratura explicita care de fapt nu e folosita ca o injuratura ci ca un compliment...? Sa mai enumar drogurile, bautura de dragul de a bea, de dragul de a se simti inclus, de a nu face opinie separata? Uitati-va cu atentie in jurul dumneavoastra si veti vedea ca din pacate nu exagerez.

Cand copiii nostri au 4, 5, 6 ani si fata si replici de ingerasi , te intrebi de ce ar trebui sa le vorbesti de acum despre Dumnezeu. De ce? Pentru ca atunci cand sunt deja adolescenti va fi mult mai greu sa ii convingi sa vina la biserica. Va fi mult mai greu sa le deschizi apetitul catre ceva ce pentru ei nu are sens pentru ca nu au gustat niciodata, si nu gasesc nici o legatura intre lumea in mijlocul careia traiesc acum si traditia si cultura parintilor lor. Pe langa faptul ca sunt deja, as indrazni sa spun, cinici si siguri ca ei sunt mai presus de orice pericol, in plus, se cred stapani pe destinul lor. Un alt argument pe care ei il aduc este ca nu mai inteleg destul de bine limba romana pentru a asculta Sfanta Liturghie.

Atunci, la 4, 5 ani copiii sunt deschisi catre orice li se ofera si absorb absolut orice informatie la care sunt expusi. Atunci e momentul cel mai potrivit pentru a le oferi sansa de a se intilni cu copii care vorbesc aceeasi limba cu mama si tata si cu bunicii din Romania. Atunci e momentul cel mai potrivit de a-i familiariza cu povestile si cantecele romanesti pentru ca mai tarziu sa gaseasca placere in a citi si a cunoaste mai multe despre cultura tarii unde-si au radacinile. Sa le deschidem usile catre cunoastere pentru ca mai apoi sa-si aleaga singuri in ce directie vor sa se indrepte.

Copiii nostri au norocul de a invata sa convietuiasca in buna intelegere cu toti ceilalti, veniti din toate colturile lumii, si sunt familiarizati cu credintele fiecaruia. Necunoscand Biblia de mici insa, ajung sa ne intrebe: "De ce crezi ca Dumnezeul tau e cel adevarat si nu al celorlalte religii?" sau "De ce crezi ca exista un Dumnezeu?" Dar spre deosebire de copiii nostri, copiii apartinand altor religii, musulmanii de exemplu, isi cunosc Quranul. Ai nostri, desi nu cunosc Biblia, ajung sa o respinga. Sa le dam posibilitatea sa o cunoasca mai intai.

Ce invatam la lectiile religioase? Sa ne uitam putin la ce ne invata majoritatea pildelor pe care le prezentam copiilor: sa nu minti, sa nu furi, sa-ti asculti parintii, sa nu fi mandru, sa nu folosesti cuvinte urate, sa spui multumesc pentru orice ai primit, fie de la parinti, fie de la prieteni sau Dumnezeu. Sa fii milostiv, adica sa iti pese de suferinta altuia.

O alta intrebare frecventa este: La ce le va ajuta copiilor mei limba romana? Orice alta limba pe care o cunoastem ne deschide alte orizonturi, ne ajuta sa cunoastem traditiile si cultura acelei limbi. De ce am invata limba franceza sau spaniola si nu limba romana? Guvernul Canadei ofera fonduri pentru a incuraja emigrantii sa-si invete propria limba. Tocmai pentru ca acesti copii, ajunsi adulti, sa-si cunoasca identitatea nationala. Unii tineri, ajung sa-si uite limba materna si apoi incearca sa o invete investind timp si bani. Si sa nu uitam ca un copil invata cu mult mai usor o limba straina. Un copil absoarbe informatia ca un burete, fara sa simta ca invata, fara a depune efort.

In cadrul unei scoli romanesti sau a unei scoli duminicale, copilul nu numai ca invata limba romana, dar vazand atatia alti copii ca el, intelege rostul de a o invata. Intelege ca nu e inutil. Intelege ca face parte dintr-o comunitate mult mai larga.

Haideti sa construim aceasta comunitate impreuna!



Cititi mai jos:

- un articol ce sustine necesitatea pastrarii limbii materne – Toronto Star
- carti digitale ilustrate si traduse in limba romana care pot fi citite online